Ponderea principală a importurilor revine produselor semifabricate – 62,1% din total livrări.
În perioada ianuarie-iunie 2023, Uniunea Europeană a redus importul de produse siderurgice din Rusia cu 47% față de aceeași perioadă din 2022, până la 2,92 milioane de tone. Costul importului de produse rusești pentru consumatorii europeni s-a ridicat la 1,51 miliarde de euro, în scădere cu 44,6% față de anul precedent. Acest lucru este evidențiat de datele Eurostat.
Ponderea principală a importurilor revine semifabricatelor din oțel – 62,1% din totalul ofertei de materii prime metalurgice (minereu de fier, fontă brută, feroaliaje, semifabricate, deșeuri metalice).
Livrările de astfel de produse din Rusia către Uniunea Europeană în perioada ianuarie-iunie au scăzut cu 31% față de aceeași perioadă din 2022 – la 1,81 milioane de tone. Cele mai multe semifabricate din oțel de producție rusă au fost trimise în Belgia – 786,4 mii de tone, și în Italia – 429 mii de tone.
Livrările de minereu de fier din Rusia către UE au scăzut cu 84,3% față de ianuarie-iunie – până la 309,8 mii de tone. Importurile de fontă brută s-au ridicat la 755,9 mii de tone, ceea ce reprezintă cu 4,5% mai mult a/an, feroaliaje – 22,9 mii de tone (-77,5% a/an), deșeuri metalice – 17,5 mii de tone (-76,8% a/an).
Acest lucru este incredibil de dezamăgitor și dăunător. UE a impus sancțiuni severe Rusiei pentru invazia ilegală și brutală a Ucrainei, dar importurile de produse din fier și oțel sunt o excepție.
Aceste importuri sunt o bătaie de joc la adresa victimelor războiului din Ucraina. Ele permit Rusiei să genereze venituri care sunt apoi folosite pentru a finanța atrocitățile sale.
UE trebuie să facă mai mult pentru a opri aceste importuri. Ar trebui să impună un embargo complet asupra importurilor de produse din fier și oțel din Rusia. Acest lucru ar fi un mesaj puternic că UE este serioasă în ceea ce privește sancționarea Rusiei și sprijinirea Ucrainei.
Cine profită de aceste importuri?
În primul rând, profită Rusia. Aceste importuri îi permit Rusiei să genereze venituri care sunt apoi folosite pentru a finanța războiul.
În al doilea rând, profită companiile europene care importă aceste produse. Ele pot cumpăra aceste produse la prețuri mai mici decât dacă ar fi cumpărate de la producători europeni.