În ciuda consecințelor persistente ale unor factori negativi care au marcat anul 2022 – prețurile mari la energie, costurile de producție și războiul din Ucraina – piața oțelului pare să nu mai fie atât de influențată în 2023, contrar așteptărilor. Deși unii analiști anticipau o recesiune profundă (-3%), aceasta nu pare să se concretizeze, marcând o rupere de tendințele negative din ultimii cinci ani. Într-adevăr, perspectivele pentru 2024 indică o redresare puternică (+6,2%), în pofida previziunilor pesimiste din trecut. Chiar dacă cererea generală rămâne slabă, importurile continuă să dețină o cotă istoric de mare pe piață (22%).
În primul trimestru al anului 2023, contrar predicțiilor, consumul aparent de oțel nu a urmat trendul descendent anticipat, înregistrând o scădere de doar -11,7% și un volum de 34,5 milioane de tone. Acest lucru reprezintă o îmbunătățire semnificativă față de ultimul trimestru al anului 2022 (-19,3%) și, în ciuda datelor recente, arată o performanță mai bună comparativ cu perioada 2021-2022. Prin urmare, estimările privind consumul aparent de oțel pentru întregul an 2023 au fost revizuite în sus (-3% față de -1% anterior). Este de așteptat ca 2024 să aducă o creștere și mai mare (+6,2% față de +5,4%), dacă condițiile pentru cererea de oțel se îmbunătățesc. Însă aceste îmbunătățiri ale consumului aparent de oțel nu sunt așteptate înainte de al treilea trimestru al anului 2023.
În ceea ce privește livrările interne, acestea nu au mai urmat calea descendentă anticipată, înregistrând o scădere mai lentă de -6,2% în primul trimestru al anului 2023, pentru a patra oară consecutiv, dar la un ritm mult mai lent decât în trimestrul anterior (-15,1%). În ciuda deteriorării cererii, importurile nu au mai avut parte de o scădere drastică (-28% după -33% anterior), iar cota de piață a importurilor din consumul aparent rămâne surprinzător de mare, menținându-se la un nivel istoric de 22%.
Pe parcursul următorului deceniu, se preconizează că trei direcții de dezvoltare vor influența semnificativ industria siderurgică. Prima tendință este legată de schimbările de dinamică ale cererii globale de oțel, care pare să încetinească, dar cu diferențe notabile între regiuni și sectoare de activitate. De exemplu, este posibil ca o atenuare a creșterii fulminante care a avut loc în China în ultimele decenii să fie echilibrată prin dezvoltări promițătoare în Asia de Sud-Est și India. Simultaneu, ar putea exista un compensare a încetinirii sectorului construcțiilor prin creșterea sectoarelor energetice și de transport, evoluții ce pot genera unele disproporții regionale și supracapacități.
Al doilea trend este decarbonizarea, un proces esențial pentru sustenabilitatea pe termen lung a industriei siderurgice, care se prevede a se desfășura în ritmuri variate în diferite regiuni.
În final, se anticipază că economiile vor continua să se confrunte cu perturbări în lanțul de aprovizionare, incluzând aici probleme cauzate de lipsa gazelor naturale la prețuri accesibile, razboiul din Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei.
În fața acestor tendințe, producătorii de oțel vor fi nevoiți probabil să adopte strategii indraznete pe termen lung, având în vedere incertitudinile și volatilitatea actuală. Coordonarea strânsă cu furnizorii, instituțiile financiare, partenerii de afaceri și guvernele va fi deosebit de valoroasă în acest context.
Cu aceste perspective, tendințele menționate mai sus vor avea implicații substanțiale pentru lanțul valoric al oțelului, prezentând atât provocări, cât și oportunități pentru adaptare și inovare în acest sector crucial al economiei globale.