În contextul implementării Mecanismului de Ajustare la Frontiera de Carbon (CBAM) din cadrul Uniunii Europene, industria siderurgică se confruntă cu numeroase provocări tehnice și metodologice în ceea ce privește calculul și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră asociate producției de oțel. Aceasta analiză detaliată își propune să clarifice complexitățile și să ofere orientări specifice pentru a naviga eficient prin aceste cerințe.
- Context și aplicabilitatea CBAM în siderurgie: CBAM este conceput pentru a asigura o concurență echitabilă prin tarifarea emisiilor de carbon ale produselor importate în UE, la niveluri comparabile cu cele produse intern. Acest mecanism este deosebit de relevant pentru siderurgie, unde emisiile intense de carbon sunt o caracteristică intrinsecă a proceselor de producție.
- Metodologia de calcul a emisiilor CBAM: CBAM folosește o metodologie structurată pentru a evalua emisiile de la instalații, diferită de celelalte standarde de contabilizare a carbonului, cum ar fi PCF (Product Carbon Footprinting) sub Protocolul privind Gazele cu Efect de Seră. În timp ce PCF acoperă emisiile de la extracție până la finalizarea producției, CBAM se concentrează pe emisiile instalațiilor statice și exclude anumite categorii de emisii, cum ar fi cele legate de transport și unele utilaje.
- Diferențe între CBAM și alte metode de contabilizare a carbonului: O particularitate a CBAM este calculul intensității de carbon la nivelul codului de mărfuri (NC), în contrast cu abordările la nivel de produs individual utilizate în alte sisteme. Aceasta permite calcularea unei intensități medii de carbon pentru produsele categorisite sub același cod NC, facilitând astfel o raportare mai generală și potențial mai simplă pentru anumite tipuri de produse.
- Provocările implementării CBAM în siderurgie: Una dintre principalele dificultăți o reprezintă necesitatea de a reconcilia datele de emisii generate conform metodologiei CBAM cu cele obținute prin alte protocoale. Aceasta poate duce la necesitatea menținerii unor seturi paralele de date contabile pentru carbon, complicând procesele administrative și de raportare.
- Experiența instalațiilor siderurgice cu CBAM: Producătorii de materiale primare, cum ar fi oțelul brut sau aluminiul, au înregistrat progrese semnificative în adaptarea la cerințele CBAM, în mare parte datorită compatibilității acestor cerințe cu sistemele naționale de raportare a emisiilor. Pentru aceste instalații, ajustarea la CBAM implică adesea doar o reconfigurare a datelor existente pentru a corespunde cerințelor specifice CBAM.
- Strategii pentru conformitate: Companiile din industria siderurgică trebuie să urmeze patru pași esențiali pentru a se conforma cerințelor CBAM:
- Identificarea bunurilor CBAM produse și a precursorilor necesari în cadrul procesului de producție specific codului NC.
- Solicitarea și colectarea datelor despre precursorii CBAM de la furnizorii din UE.
- Obținerea și gestionarea informațiilor despre consumul anual de energie și combustibili, informații care sunt frecvent accesibile prin departamentele financiare.
- Pregătirea și standardizarea unui șablon de date pentru comunicarea cu autoritățile UE și clienții, asigurând astfel transparența și conformitatea datelor comunicate.
Prin urmare, pentru a naviga eficient prin complexitățile CBAM, companiile siderurgice trebuie să dezvolte competențe robuste în gestionarea datelor de emisii și să colaboreze strâns cu toți actorii din lanțul de aprovizionare. Acest proces nu doar că asigură conformitatea cu reglementările UE, dar contribuie și la obiectivele mai largi de sustenabilitate și reducere a impactului asupra climei.