Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a accentuat necesitatea de a monitoriza și reglementa subvențiile acordate producătorilor de oțel, deoarece acestea pot duce la distorsiuni semnificative ale pieței și la creșterea tensiunilor comerciale. Conform raportărilor OECD, capacitățile globale de producție de oțel au crescut considerabil, iar discrepanțele dintre capacitatea de producție și producția efectivă s-au adâncit, amplificând supracapacitățile existente și impactul subvențiilor guvernamentale asupra fluxurilor comerciale (OECD).
OECD lucrează la accelerarea dezvoltării unei baze de date cuprinzătoare care să documenteze măsurile de sprijin guvernamental acordate producătorilor de oțel, aceasta urmând să ofere o imagine mai clară asupra impactului lor economic și comercial. Informațiile strânse vor ajuta în formularea de politici mai eficiente și în ajustarea măsurilor comerciale la nivel global (OECD).
În ceea ce privește Uniunea Europeană, preocupările legate de importurile de oțel din țările care acordă subvenții semnificative producătorilor lor sunt în creștere. UE a implementat și ar putea continua să adopte măsuri vamale pentru a contracara efectele negative ale acestor subvenții, inclusiv impunerea de tarife sau cote. Aceste măsuri sunt menite să protejeze industria europeană de oțel de practicile comerciale neloiale și să asigure un mediu de concurență echitabil (OECD).
Astfel, strategia UE și a altor actori majori pe scena globală se concentrează pe asigurarea stabilității pieței oțelului prin reglementări comerciale ajustate și prin promovarea unei concurențe corecte, limitând efectele distorsionante ale subvențiilor guvernamentale acordate în mod neechitabil (OECD) (World Bank). Aceste eforturi sunt vitale pentru a menține o industrie de oțel sustenabilă și pentru a preveni supraproducția care poate destabiliza economii întregi la nivel global.
Uniunea Europeană ar putea lua în considerare o serie de măsuri pentru a contracara efectele subvențiilor externe în industria oțelului, pentru a asigura un mediu de concurență echitabil și pentru a proteja producătorii europeni. Iată cinci exemple de măsuri care ar putea fi implementate:
- Impunerea de taxe compensatorii: UE ar putea impune taxe suplimentare pe importurile de oțel din țările care acordă subvenții mari industriei lor de oțel. Aceste taxe ar fi menite să echilibreze prețurile și să nu dezavantajeze producătorii europeni care nu beneficiază de astfel de subvenții.
- Cote de import: Stabilirea de cote pentru importurile de oțel ar putea fi o altă strategie. Aceasta ar limita volumul de oțel care poate fi importat din țările cu practici de subvenționare agresive, protejând astfel piața internă.
- Investigații antidumping: Comisia Europeană ar putea intensifica investigațiile privind practicile de dumping pentru importurile de oțel. Dacă se dovedește că oțelul este vândut la prețuri sub costul de producție, pot fi impuse tarife punitive pentru a descuraja aceste practici.
- Clauze de salvagardare: Implementarea de clauze de salvagardare temporare care să permită impunerea rapidă de taxe pe importurile care cresc brusc și care amenință să destabilizeze industria locală.
- Acorduri bilaterale: Negocierea de acorduri bilaterale cu țările exportatoare pentru a limita voluntar exporturile de oțel către UE la niveluri acceptabile, evitând astfel necesitatea măsurilor punitive.
Prin aceste măsuri, Uniunea Europeană caută să mențină o industrie de oțel competitivă și să prevină destabilizarea pieței interne prin practici comerciale neloiale. Aceste politici ar reflecta angajamentul UE pentru un comerț echitabil și pentru protecția industriei sale.